Evoluţia religioasă a Egiptului

     Înainte de a se converti la islamism, egiptenii erau consideraţi cei mai religioşi oameni.
     Religia egipteană constă în adorarea, sub diferite forme ale naturii şi în special a soarelui, dar şi ale animalelor.
     Egiptenii divinizau sute de mii de pisici, de peşti, de şerpi, de crocodili, ale căror mumii se odihneau în morminte foarte luxoase şi bine îngrijite.
     Zeii sunt reprezentaţi de cele mai multe ori sub forma unui om cu cap de animal, animalul reprezentând simbolul specific al fiecărui zeu.
     Religia începe cu aşa-zisa ,,Prima oară'' concept idealizat sub forma unui nou început, când totul era perfect, fără mânie, zgomot, luptă, dezordine. Perioadă cunoscută ca vremea lui Ra, a lui Osiris sau Horus.
     Faraonul- zeu întrupat, instaura o lume nouă. Rolul său ca zeu era de a asigura permanenta operei efectuate dupa modelul divin. Divinitatea faraonului constituia cea mai buna garanţie, întrucât faraonul era considerat nemuritor, decesul său însemna numai translaţia sa la cer.
     Poporul egiptean credea foarte tare în nemurire sufletului sau aşa-numitul ,,Destin al sufletului", ceea ce a determinat apariţia unui ghid al lumii de dincolo (,,Cartea Morţilor") în care erau scrise diferite formule magice, sfaturi şi simboluri cu referinţă la lumea celor morţi ( tărâmul lui Osiris).
     Raiul egiptenilor era coceput ca o frumoasă vale a Nilului, un fel de paradis al zeilor terestru.
     Ideea de ,,Judecata lui Osiris" reprezenta un tribunal în faţa căruia sufletele morţilor îşi susţineau cauza mărturisindu-şi curăţenia morală şi cerând să ajungă în paradis.
     Ritualul de înmormântare era săvârşit astfel: cadavrul era strâns, în poziţie chircită şi culcat pe partea stângă sau era tăiat în bucăţi.
     Îmbălsămarea se făcea în mai multe feluri în funcţie de venit.