Ritualul înmormântării

     Vechii egipteni considerau că omul era compus din: un trup trecător, perisabil, un suflet imortal şi invizibil şi Ka, un fel de fantomă vizibilă ce avea forma corpului celui decedat.

Exemple de sarcofage

     Dacă un om deceda, prima grijă era îmbălsămarea, ca defunctul să-şi poată continua viaţa şi după moarte.
     Pregătirea mumiei începea cu extragerea creierului şi a viscerelor impregnat cu parfumuri şi păstrate în patru urne pentru ficat, inimă, plămâni şi intestine.
     În locul inimii se punea un scarabeu din argilă sau dintr-o piatră dură (ce avea gravată o formulă magică prin care sufletul platea tribunalului lui Osiris) şi corpul era umplut cu răşinoase şi aromatice apoi se reconstituia cu ajutorul unor pense sau tampoane de stofă.
     Corpul era ţinut 70 de zile într-o soluţie de carbonat de sodiu (natron) şi înfăşurat după spălare în foarte multe fâşii de pânză îmbibate într-un clei aromat.
    Mumia era închisă într-un sicriu de lemn de forma trupului numit sarcofag, care era pictat în culori pe interior cu figuri, scene simbolice şi un text religios-funerar în hieroglife (vechea scriere egipteană), iar în exterior era pictat portretul defunctului.

Sursă imagine: www.google.ro