După Herodot- egiptenii ar fi primii care au vorbit despre nemurirea sufletului. Cert este că egiptenii au avut o credinţă neobişnuit de puternică în nemurirea sufletului.
Cercetările au dovedit că pentru egipteni, cultul soarelui şi cultul morţilor au constituit preocupări de căpenie a vieţii lor.
Pentru egipteni, ceva din fiinţa omului continuă să existe şi după moarte. Cum îşi reprezentai ei sufletul este aproape imposbil de expplicat. Sufletul ar fi scindat într-o serie de suflete (subdiviziuni ale activităţii spirituale) ce purtau diferite nume:
BAI - sufletul propriu-yis, care în timpul vieţii animă trupul, iar după moarte trece într-o alta viaţă. Era reprezentat sub forma de pasăre, care după moarte se urcă la cer şi trăieşte printe zei.
KA - asupra căruia sunt încă discuţii între specialişti - ar reprezenta (după unii specialişti) un principiu vital strâns legat de trup, care după moarte coboară în mormânt, păstrându-se atâta timp cât se păstrează trupul. Este o concepţie primitivă anterioară celei despre BAI.
RAN - ar reprezenta numele omului care trebuie păstrat cât mai mult cu putinţă pe pietrele funerare. Distrugerea numelui unui mort era considerată o mare crimă.
AKH - era inima, sediul tuturor activităţilor sufletului. La judecata de apoi inima era judecată. cântărită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu