Spre anul 2200 î.e.n. Egiptul a fost grav zguduit de un război civil și statul s-a prăbușit. Câtva timp anarhia a zguduit țara. Egiptul s-a scindat în două regate (de Nord-cu capitala la Heracleopolis și cel de Sud- cu capitala la Teba)
Războiul civil se încheie cu victoria tebanilor, iar țara se reunifică (în timpul regilor din dinastia a XI-a).
În așa zisa perioadă Intermediară (în timpul anarhiei) s-a produs "democartizarea" existenței post-mortem. Ceea ce era rezervat faraonului este preluat și de nobili (recopierea Textelor Piramidelor). Faraonul este acuzat de slăbiciune și chiar imoralitate.
Perioada de anarhie s-a sfârșit pe la anul 2050 odataă cu dinastia a XII-a.
Transformările profunde ce au avut loc în timpul crizei sunt redate de texte precum:
- "Învățături pentru regele MERI-KA-RE"
- "Mustrarea Profetului Ipu-wer"
- "Cântecul Harpistului"
- "Sfătuirea unui om deznădăjduit cu sufletul său"
Aceste scrieri indică însă și schimbări de orfin interior- responsabilitatea personală (a unor demnitari) în catastrofă și recunoașterea vinovăției.
Mormintele Piramidelor au fost jefuite. Oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, aruncau trupurile și luau pietre pentru mormintele proprii.
Relevante sunt informațiile ce ni le transmite CÂNTECUL HARPISTULUI-în care se evocă jaful și distrugerea mormintelor. Pentru autorul acestui poem aceste nelegiuiri nu fac decât să reconfirme misterul impenetrabil al morții:"nimeni nu se întoarce de dincolo să ne povestească cum o duce, să ne spună de ce are nevoie, să ne liniștească inimile până când vom lua și oi calea către locul în care ei s-au dus".
Sincopa regalității divine aduce fatalmente devalorizarea religioasă a morții. Prăbușirea instituțiilor tradiționale conduce la pesimism și agnosticism, la exaltarea bucuriei de a trăi.
Dacă faraonul nu se mai comportă ca un zeu întrupat- totul este repus în discuție și în primul rând realitatea și semnificația post-existenței dincolo de mormânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu