Cultul vechilor egipteni

A) Locurile de cult
       Templul- era locuinţa zeului. În vechime locuinţele zeilor erau modeste (simple colibe).
Apoi s-au construit temple din piatră în form pătrată cu două uşi.
       Cel mai impunător monument din piatră este celebrul templu imperial AMON-RA de la KARNAK- opera a două milenii- (până în timpul împăraţilor romani).
      Drumul ce ducea la temple era stăjuit de ambele părţi de sfincşi.
S-au construit şi temple în stânci sau direct în munte.

B) Preoţii - cel mai înalt preot era însuşi regele în calitate de zeu şi fiu al zeilor. Ceilalţi preoţi erau înlocuitori sau împuterniciţi ai zeului. Se bucurau de mare cinstire din partea poporului şi uneori aveau o putere politică extraordinară. În fruntea ierarhiei preoţilor se afla un mare preot. Existau şi preotese. Se supuneau unor restricţii (fără carne de porc şi peşte, se îmbrăcau simplu şi se rădeau pe cap).

C) Riturile
      Cultul era zilnic şi festiv. Riturile erau foarte complicate. Tratat ca rege, zeului nu trebuia să-i liopseasă nimic (i se făcea toaleta,  i se oferea mâncăruri alese, flori...).
       Riturile principae aveau ca scop să aplice idolului cultului osirian al reînvierii. Riturile festive se desfăşurau cu extraordinară amploare, dându-se posibilitatea poporului să-şi contemple zeul.
      Exista şi un cult particular oficiat de capul familiei, la propria sa locuinţă.
      Au existat şi sacrificii umane,
Astfel, AMENOFIS al II-lea se lăuda că după o victorie a sacrificat tatălui său- zeul AMON şapte şefi sirieni...).
      La marile sărbători se aduceau ofrande şi sacrificii de proporţii ce serveau şi ca hrană preoţilor. (Astfel, în timpul unei decade festive închinate zeilor PTHAH-SOKOR-OSIRIS s-au adus 7000 pâini, 250 păsări, 1337 oale cu bere, circa 60 oale cu vin).
Zilele de sărbătoare erau foarte numeroase. Cele mai semnificative erau cele anuale ale inundaţiilor Nilului.

D) Magia - O întreagă literatură preaslăveşte puterea şi înţelepciunea magicenilor. Însăşi zeii erau concepuţi să folosească farmece şi să consume dintr-o băutură magică pentru a-şi menţine puterile şi nemurirea.
       Cultul egiptean, mai ales cel al morţilor era puternic impregnat de magie. Însăşi încoronarea regilor era o operaţie magică de divinizare, prilej cu care regele primea un nume în care era inclus şi cel al zeului protector.
     Poporul egiptean practica pe o scară foarte largă magia. De la nici un popor din vechime nu ne-au rămas atâtea urme ale practicării magiei. Muzeele lumii sunt pline de figurine, omulete, purtate de egipteni de la naştere până la moarte. Zilele erau considerate faste şi nefaste. Au cultivat arta ghicitului, interpretarea viselor.