Teologii Imperiului Nou insistă asupra complementarității zeilor opuși și chiar antagonici. Astfel OSIRIS apare pătruns de spiritul lui RA. Identificarea lui Osiris cu Ra se împlinește în persoana faraonului mort: după procesul de osirizare Regele reînvie ca tânăr RA.
Călătoria soarelui reprezintă modelul exemplar al destinului omului: trecerea de la viață lamoarte, apoi la o nouă naștere. Coborârea lui RA în lumea subterană semnifică moartea și învierea sa.
Un text redă pe "Ra care se va odihni în Osiris și Osiris care se va odihni în Ra".
Unirea contrariilor este exprimată mai ales prin solidaritatea ocultă între Ra și Osiris sau între Horus și Seth.
Asocierea și coalescența zeilor suntoperașii familiale gândirii religioase egiptene din cea mai îndepărtată antichitate.
Un imn al lui Ra din "Cartea morților" descrie călătoria cotidiană a Soarelui; când pătrunde în lumea subterană el răspândește acolo bucuria.
Pentru egipteni magia era o armă făurită de zei pentru apărarea omului.
Călătoria nocturnă a lui Ra în lumea subterană (periculoasă, semănată cu numeroase obstacole) constituie modelul exemplar al călătoriei fiecărui mort către locul de judecată.
Unul din capitolele cele mai importante ale "Cărții Morților" este (125) consacrat judecății sufletului.
Meditând asupra misterului morții, geniul egiptean a realizat ultima sinteză religioasă, singura care și-a menținut supremația până la sfârșitul civilizației egiptene. Sensul profund al binomului Ra-Osiris (sau al continuității viață-moarte)- transfigurare nu era în chip necesar accesibil credincioșilor convinși de infailibilitatea formulelor magice; totuși acestea din urmă reflectau aceeași gnosă eshatologică. În articularea acestei soteorologii rolul lui Osiris ea esențial (Ra-etern și invulnerabil, Osiris- uciderea sa- episod tragic și întâmplător-ceea ce părea prin definiție efemer și fără sens- existența umană).
Grație lui- fiecare muritor putea să spere într-un destin "regal" în cealaltă lume. În ultimă instanța, faraonul consituia modelul universal.
Amurgul civilizației egiptene va fi dominat de credințe și practici magice.
MORALA- egipteană era superioară. (Rezultă din cap. 125 al "Cărții morților" mărturisirea mortului că n-a făcut nici un rău, n-a înșelat pe nimeni, n-a făcut pe nimeni să sufere de foame, să plângă...).
Concepția religioasă a egiptenilor avea în miezul ei mitul osirian în care era vorba de lupta dintre bine și rău, în care binele învinge, triumfă până la urmă asupra răului;
Cinstire zeilor- obligație religioasă și morală a egiptenilor.
HERODOT- care și-a exprimat admirația față de morala egipteană afirmă că: "regele respectă pe zei, oamenii liberi pe rege, sclavii respectă pe stăpânii lor, tinerii respectă pe bătrâni. Documente istorice ne arată că justiția egipteană aplica pedepsele în funcție de natura delictului și nu de clasa socială din care făcea parte delicventul. Se aplicau pedepse pentru infracțiuni ca pericidul, sperjurul, furtul, violul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu